Guguță este unul dintre cele mai îndrăgite personaje create de Spiridon Vangheli — un băiat isteț, curajos și plin de bunătate, care trăiește într-un sat moldovenesc plin de viață. Cu căciula lui de miel, care crește odată cu el, Guguță devine simbolul copilăriei libere, al prieteniei și al visului de a face lumea mai bună.
El nu se teme de nimic, are o inimă mare și un spirit de lider. Îi iubește pe toți cei din jur, îi ajută pe prieteni și găsește mereu soluții la orice problemă, cu o ingeniozitate care îi face pe cititori să zâmbească.
Prin ochii lui Guguță, lumea pare mai simplă, mai curată și plină de speranță.
Poveștile despre el nu sunt doar pentru copii, ci și pentru cei mari, care își amintesc, cu nostalgie, de anii copilăriei.
Timpul, prietenul copilăriei
Prin această poveste, Guguță îi învață pe cititori că timpul nu este doar despre ore și minute, ci și despre cum le umpli: cu joc, cu prietenie, cu ajutor, cu bunătate. El arată că fiecare zi poate deveni specială, dacă alegi să fii atent la cei din jur și să nu lași niciun moment să treacă în zadar.
Pentru copiii care ascultă sau citesc povestea, ceasul fermecat este un obiect magic, plin de mister. Pentru cei mari, el devine un simbol delicat al responsabilității, al promisiunilor și al clipelor care nu se mai întorc. Astfel, Guguță reușește să apropie două lumi: lumea inocentă a copilăriei și lumea adultă, plină de griji, dar care are nevoie, uneori, să-și aducă aminte să zâmbească.
De ce îl iubim pe Guguță
Guguță nu este un erou perfect. Uneori greșește, se grăbește, se împiedică sau se supără. Tocmai acest lucru îl face atât de apropiat de cititori: el seamănă cu orice copil care visează, aleargă prin sat, uită de timp, dar învață din fiecare întâmplare. Diferența este că Guguță nu rămâne niciodată indiferent — încearcă să repare, să îndrepte, să ceară iertare atunci când este nevoie.
„Parcă şi azi văd chipurile elevilor din clasa a doua când le citeam despre aventurile noului meu erou Guguţă; râsul lor plin de viață…”
Spiridon Vangheli
El nu are puteri supranaturale, dar are ceva mult mai important: o inimă curată și dorința de a face bine. În jurul lui se adună prieteni, vecini, bunici, iar satul devine o lume în care solidaritatea și omenia nu sunt doar cuvinte frumoase, ci fapte de zi cu zi.
Căciula lui Guguță
Este una dintre acele povești la care revii mereu cu drag, pentru că te face să zâmbești și să crezi că o inimă bună poate încăpea pe toată lumea „sub căciulă”.
„Căciula lui Guguță” este una dintre cele mai cunoscute povești scrise de Spiridon Vangheli. Guguță este un băiat isteț dintr-un sat moldovenesc, iar căciula lui de miel devine, pas cu pas, mai mult decât un simplu obiect de iarnă: se transformă într-un loc în care încap prietenii, copiii din sat și, în cele din urmă, aproape tot satul.Povestea arată cât de mare poate fi inima unui copil. Căciula care „crește” odată cu Guguță simbolizează bunătatea, generozitatea și dorința de a-i aduna pe toți laolaltă, ca nimeni să nu înghețe și nimeni să nu rămână singur. Este o poveste caldă, plină de umor și imaginație, care îi învață pe copii cât de important este să împarți cu ceilalți ceea ce ai.
Darul lui Guguță
„Darul lui Guguță” este o poveste emoționantă scrisă de Spiridon Vangheli, în care Guguță își arată încă o dată bunătatea și inima lui mare. De data aceasta, el nu se gândește la el, ci la cei din jur: la copii, la săteni, la cei care au nevoie de ajutor și de o vorbă bună.În poveste, darul lui Guguță nu este neapărat ceva scump sau mare, ci un gest sincer, plin de grijă și căldură. El ne învață că adevăratul dar nu stă în lucruri, ci în felul în care te gândești la ceilalți, în timpul pe care îl oferi, în bucuria pe care o aduci cuiva.
„Darul lui Guguță” este o poveste despre generozitate, prietenie și despre puterea micilor gesturi de a schimba lumea din jurul nostru.