Biografia

Spiridon Vangheli (1932–2024) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori de literatură pentru copii din Republica Moldova și din spațiul românesc. Printr-o operă vastă, tradusă în zeci de limbi și citită de generații întregi, el a reușit să transforme universul copilăriei într-un simbol al solidarității, bunătății și imaginației. Creator al celebrului personaj Guguță, Vangheli a contribuit decisiv la formarea identității culturale și educative a literaturii pentru copii din regiune, devenind o figură emblematică a culturii moldovenești.

1. Origini și copilărie

Spiridon Vangheli s-a născut la 14 iunie 1932 în satul Grinăuți, din raionul Rîșcani, într-o familie numeroasă, alcătuită din nouă frați. Tatăl său, Ștefan, era o figură puternică și respectată în comunitate, iar copilăria scriitorului s-a desfășurat într-un mediu rural caracterizat prin muncă, responsabilitate timpurie și legături strânse între oameni.

Un moment definitoriu al copilăriei sale a fost pierderea mamei, Eufrosinia, care a murit în 1944, la doar 38 de ani. Această experiență a avut un impact definitoriu asupra sensibilității viitorului scriitor, modelându-i empatia și aprofundându-i capacitatea de a înțelege fragilitatea universului copilăriei.

Viața la sat a avut o influență decisivă asupra formării sale ca om. Participarea la muncile câmpului, libertatea trăită în natură și conviețuirea armonioasă dintre diferite comunități etnice i-au cultivat simțul solidarității, al responsabilității și al apartenenței la comunitate. Un topos semnificativ al copilăriei sale l-a constituit colina „În Sărături”, un spațiu al libertății unde participa activ la muncile câmpului, experiențe ce i-au cultivat simțul datoriei.

2. Educație și formare intelectuală

Formarea academică a lui Spiridon Vangheli a fost profund marcată de climatul de instabilitate politică și de schimbările de regim din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Școala primară a început-o în 1939, dar studiile sale au fost fragmentate de succesiunea administrațiilor rusești, românești și sovietice între anii 1940 și 1944. Aceste mutații geopolitice au impus restructurări repetate ale sistemului de învățământ, îngreunând accesul constant la educație.

În ciuda acestor obstacole, Vangheli a dat dovadă de o perseverență remarcabilă. Pentru a recupera timpul pierdut din cauza războiului, a obținut permisiunea de a comprima anii de studiu. Astfel, în perioada liceatului la Bălți, a reușit performanța de a promova direct din clasa a VIII-a în clasa a X-a, finalizându-și studiile medii în anul 1951.

Perioada studiilor universitare la Institutul Pedagogic (1952-1955) a fost definitorie pentru cariera sa. Admis prin concurs și beneficiar al unei burse, Vangheli a locuit în condiții precare în incinta institutului. În acest mediu academic, a început să publice primele versuri în „Foaia literară” și a înființat un cenaclu studențesc.

Anii studenției au reprezentat o perioadă de efervescență intelectuală și rezistență culturală implicită. Într-un context dominat de cenzura stalinistă și rusificare, Vangheli și cercul său de apropiați studiau clandestin clasicii literaturii române interziși, inclusiv publicistica eminesciană.

3. Începutul carierei

După finalizarea studiilor, Spiridon Vangheli și-a început activitatea profesională în domeniul editorial și cultural în 1960, lucrând ca redactor la Editura „Cartea moldovenească” și, ulterior, la „Lumina”. Această etapă i-a oferit contact direct cu mediul literar și i-a permis să înțeleagă mecanismele publicării și rolul educativ al cărții.

Debutul său editorial a avut loc în 1962, odată cu publicarea volumului de miniaturi „În țara fluturilor”, lucrare care a marcat intrarea sa oficială în lumea literaturii. Primele sale texte s-au remarcat prin sensibilitate, accesibilitate și apropierea de universul copilăriei. Confirmarea valorii sale literare s-a produs timpuriu, prin primirea sa, în 1964, în Uniunea Scriitorilor din Moldova.

4. Consacrarea

Momentul de cotitură în opera sa l-a constituit publicarea volumului „Isprăvile lui Guguță” în 1966. Această operă i-a adus recunoaștere majoră, inclusiv Premiul Unional la Concursul „Cea mai bună carte pentru copii” în 1971. Apariția acestui personaj a marcat o schimbare majoră în literatura pentru copii, Guguță devenind rapid un simbol al copilăriei, al solidarității și al spiritului comunitar.

Succesul cărții a fost imediat, aducându-i recunoaștere largă din partea cititorilor și a criticii. Popularitatea personajului a dus la continuarea seriei prin noi volume și povestiri, care au consolidat poziția autorului ca una dintre cele mai importante voci ale literaturii pentru copii din regiune.

În anii următori, universul său literar s-a extins prin crearea altor personaje memorabile în volume precum „Steaua lui Ciuboțel”, „Băiețelul din coliba albastră” și „Crăița” și prin abordarea unor teme variate, păstrând însă constant accentul pe valori umane fundamentale. Prin această operă coerentă și accesibilă, Vangheli a depășit statutul de simplu autor pentru copii, devenind o figură culturală majoră, cu un rol esențial în formarea sensibilității și imaginației mai multor generații de cititori.

5. Opera literară

5.1. Universul lui Guguță

Pilonul central al operei sale este personajul Guguță, devenit un adevărat simbol cultural. Prin volume precum „Isprăvile lui Guguță” sau „Guguță căpitan de corabie”, Vangheli propune un model de copil definit prin solidaritate și inventivitate – erou mic care rezolvă probleme mari prin bunătate și curiozitate. De asemenea, Cușma protectoare este Căciula supradimensionată a lui Guguță, interpretată de critica literară ca o metaforă a protecției colective și a umanismului popular. Sub ea încape o lume întreagă, simbolizând generozitatea fără limite.

5.2. Alte scrieri

Spiridon Vangheli a construit și alte personaje vii și sensibile. În „Steaua lui Ciuboțel” imaginația copilului transformă realitatea în aventură. Ingeniozitatea și umorul devin instrumente de învățare morală.

Dincolo de literatura juvenilă, Vangheli a abordat teme de o gravitate extremă, ancorate în istoria tragică a neamului. În lucrarea „Copiii în cătușele Siberiei”, autorul evocă trauma colectivă a deportărilor. Această latură a operei sale conferă întregii sale biografii o dimensiune etică și documentară, transformându-l într-un păstrător al memoriei istorice.

În paralel, Spiridon Vangheli a contribuit la manuale școlare, abecedare și antologii pentru clasele primare, influențând generații întregi prin textele sale incluse în programele educaționale. Prin aceste scrieri, el nu doar a creat literatură, ci a modelat sensibilități și a consolidat un imaginar colectiv al copilăriei basarabene.

5.3. Particularități Estetice și Stilistice

Succesul transgenerațional al lui Vangheli rezidă într-o „dublă adresabilitate”: scrie pe înțelesul copilului, dar oferă profunzime adultului. Stilul său se remarcă prin limbaj clar, narativ, apropiat de oralitate; integrarea proverbelor, zicătorilor și motivelor folclorice; umor cald, non-ironizant; construcții simbolice ușor accesibile copilului, dar interpretabil profund de adult.

6. Recunoaștere și activitate publică

6.1 Recunoaștere națională

De-a lungul carierei sale, Spiridon Vangheli s-a impus ca una dintre cele mai importante figuri ale literaturii pentru copii, având un rol activ și în viața culturală instituțională. A ocupat funcția de consultant literar în cadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova și a coordonat secția de literatură pentru copii între anii 1970 și 1995.

Recunoașterea internațională a fost confirmată în 1991, când a fost ales Președinte al PEN-Clubului din Moldova, o funcție care i-a consolidat statutul de personalitate literară de anvergură. Pentru contribuția sa remarcabilă la patrimoniul cultural, a fost distins cu numeroase premii literare naționale și internaționale, titluri onorifice în domeniul educației și culturii, precum și cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”.

Premii în România și Republica Moldova

• Premiul de Stat al Moldovei (1980): Pentru contribuția sa remarcabilă la literatura pentru copii.
• Premiul de Stat al URSS (1988): Pentru volumul de sinteză „Guguță și prietenii săi”.
• Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1996): Pentru întreaga activitate literară.
• Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (2002).
• Marele Premiu „Ion Creangă”, instituit de Președintele Parlamentului Republicii Moldova pentru întreaga activitate în domeniul cărții pentru copii (2007).

• Premiul Comisiei Naționale UNESCO pentru „Isprăviile lui Guguță” și „Împărăția lui Ciuboțel”, (2011).
• Premiul Național al Republicii Moldova pentru întreaga creație, (2013).

Titluri și Distincții de Stat

• Maestru Emerit al Artei din Moldova (1982).

• Ordinul Republicii: Cea mai înaltă distincție de stat în Republica Moldova (1996).
• Titlul de „Scriitor al Poporului” (1992).
• Ordinul Național Serviciul Credincios, acordat de Președintele României Emil Constantinescu (2000).
• Medalia „Mihai Eminescu” (2012).
• Doctor Honoris Causa al Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău.

6.2 Recunoaștere Internațională

Prestigiul său a depășit rapid granițele naționale. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi, publicate în tiraje de milioane de exemplare și difuzate în aproximativ 60 de țări din Europa, Asia și America, inclusiv în spații culturale precum Japonia, China, Statele Unite și Germania. Opera sa a fost inclusă în programe școlare, antologii de literatură pentru copii și numeroase ediții ilustrate de colecție, fiind apreciată pentru caracterul universal al mesajului și capacitatea de a transcende contexte culturale și ideologice.

• Diploma de Onoare „Hans Christian Andersen” (1974): Acordată la Rio de Janeiro pentru cartea „Ministrul bunelului”. Aceasta este considerată „Premiul Nobel” pentru literatura de copii, iar numele său a fost inclus în Lista celor mai buni povestitori din lume.
• Medalia de Aur pentru Creativitate (2012): Decernată la Geneva de către Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI).
• Nominalizări la Premiul Memorial Astrid Lindgren (2014, 2016): Cea mai mare distincție din lume pentru literatura pentru copii.

7. Ultimii ani și moștenirea literară

În ultimele decenii ale vieții sale, Spiridon Vangheli a rămas o prezență vie și luminoasă în spațiul cultural românesc și basarabean. Departe de a se retrage în tăcere, a continuat să participe la evenimente literare, la proiecte educaționale și la numeroase inițiative menite să apropie copiii de carte și de frumusețea lecturii.

Privit drept o veritabilă autoritate morală și un reper al literaturii pentru copii, Spiridon Vangheli a fost adesea invitat la conferințe, dezbateri și programe culturale, unde mărturiile și reflecțiile sale erau primite cu respect și emoție. Prezența sa inspira încredere, iar destinul său literar devenise, pentru multe generații, un simbol al dăruirii și al credinței în puterea formativă a poveștii.

De-a lungul vieții a fost distins cu numeroase premii literare naționale și internaționale, titluri onorifice pentru contribuția sa la educație și cultură și recunoașteri oficiale care i-au confirmat statutul de figură emblematică a patrimoniului cultural moldovenesc.

Scriitorul s-a stins din viață la 21 iunie 2024, lăsând în urmă o operă vastă și profund influentă. Numele său continuă să fie onorat prin proiecte educaționale, ediții aniversare și evenimente culturale dedicate memoriei sale.