Aprecieri 

Mă întreb deseori în ce constă frumuseţea cărţilor sale. Cred că în ceea ce spunea încă Eminescu, iar el spunea că nu inteligenţe se găsesc rar, ci caractere. Şi lirismul, şi umorul, şi gândirea artistică şi limba lui Vangheli au caracter. Or, destui dintre noi credem că literatura pentru copii este o căsuţă văduvă, fără gard şi oprelişti, unde ne putem odihni un ceas – două în drum spre marile şi adevăratele iubiri. Ar trebui stârpită această mentalitate în numele a ceea ce am obţinut cu atâta osteneală pentru dreapta cinstire a copiilor noştri. ***

 Guguţă este înzestrat cu multe calităţi, iar una din ele este cea de ELIBERATOR. Prin anii 50-60 copiii noştri erau închişi într-un fel de Gulag literar. Cu alte cuvinte, erau instruiţi în baza unor cărţi construite pe idei străine, mincinoase şi lipsite de orice demnitate. Dar iată că vine un alt eliberator decât cel cu care ne obişnuiseră cărţile de care vorbeam, vine Guguţă, care gândeşte şi acţionează cu adevărat liber. Iar prin el devine mai liber şi gustul literar, complet deformat până mai ieri, al micilor noştri cititori. ***

O altă minunată calitate a cărţilor semnate de Spiridon Vangheli este frumuseţea, plasticitatea şi bogăţia limbii… Opera marelui scriitor este un manual de română din care copiii noştri, ca şi din opera genialului humuleştean, învaţă să vorbească, să simtă şi să cugete româneşte.  *** 

Obţinem, aşadar, prin Guguţă cea mai strălucită izbândă a scrisului nostru modern pentru copii. Guguţă e un Făt-Frumos al nostru. Ciuboţel, Grăia-Singur, Titirică… sunt, ca şi Guguţă, expresia copilăriei adevărate, nefalsificate literar, purtătoare a frumosului şi a libertăţii interioare… Iată de ce opera acestui mare scriitor pentru copii va fi mereu şi cu acelaşi nestins interes citită şi de copii, şi de omul matur. 

Grigore Vieru

În biblioteci cărţile lui, dacă le găseşti pe poliţe, sunt cele mai uzate. Semn că sunt şi cele mai citite. El a scris o dată cu noi. În timp ce alţii îşi făceau planuri – el scria, în timp ce unii se lăudau că au de gând să scrie capodopere – el le scria. Când îi sunam câteodată, răspundea: „Nu-s acasă!” Adică muncesc. Nu mă deranjaţi în primii 60 de ani, voia să spună zâmbetul dumisale puţin stânjenit, când i se propunea să meargă la o bere sau la o deturnare de premii ale Uniunii Scriitorilor. ***

Scrisul lui Spiridon Vangheli nu copie viaţa, ci mai degrabă viaţa e predispusă să copie ceea ce se întâmplă în cărţile sale. Aproape fiecare sat din Moldova are azi un Guguţă, iar pe ici-colo şi câte un Titirică, un Ciuboţel… Cărţile scriitorului sunt ca nişte corăbii care scot copiii în larg, ca să se întoarcă apoi după alţi copii. 

Nicolae Dabija

–––––––––––––––––––––––––––––

Situându-se între joc şi dramă, cu toată realitatea bogată a satului, pe care autorul o cunoaşte în amănunt şi cu toată diversitatea de culori, Spiridon Vangheli realizează de fapt prin cartea sa, lucru fără precedent în literatura noastră, un roman pentru copii, în orice caz, impresia de diversitate, profunzime realistă şi cunoaştere psihologică după lectura acestei cărţi este mai puternică decât după lectura multor romane „serioase”, care-şi afişează maliţios titlul… 

Ion Hadârcă

–––––––––––––––––––––––––––––

Micul erou al lui Spiridon Vangheli face suprema minune: pe voi, cei mici, vă duce între cei mari, pe noi, işti mari, ne întoarce la întreaga noastră copilărie. ***

Spiridon Vangheli și-a cucerit cititorii de acasă și cei din întreaga lume prin darul de a povesti lucruri reale, dar și ireale, fanteziste, care plac micului visător, prin atragerea lor interactivă într-un dialog despre cele ce îi înconjoară, despre tainele pe care le ascunde natura și universul.

Mihai Cimpoi

Vangheli este un scriitor cu o rară imaginaţie. El stăpâneşte la perfecţie tot ce aparţine logicii şi psihologiei copilului. Imaginile lui sunt foarte plastice, fiindcă sunt fireşti copilului. …Îndemnaţi-l pe Spiridon Vangheli să mai scrie asemenea povestiri, să scrie romane fantastice, de aventuri. El e aproape unicul literat la noi în stare să le ridice, aceste genuri, la rangul de artă. 

Spiridon Vangheli este un mare scriitor al copiilor. Un mare scriitor român al copiilor. Zic acest lucru fără să fi uitat că au scris pentru copii iluştrii noştri înaintaşi: Creangă, Coşbuc, Sadoveanu, Arghezi… *** 

Nu e deloc uşor să găseşti doi prieteni buni. Chiar şi printre scriitori. Sau poate mai ales printre scriitori. Găşcarii, desigur, nu pot fi puşi la socoteală. Falsa prietenie a găşcarilor rodeşte grămezi de sticle goale, piramide de bârfeli… Dar ştiu doi scriitori prieteni. Prieteni adevăraţi. Din cei care se cunosc la nevoie – Spiridon Vangheli şi Grigore Vieru. Rodul prieteniei lor este Abecedarul. *** 

În timp ce oamenii politici zic una şi fac alta, în timp ce se sărută, închipuinduşi că se muşcă, copiii sunt sinceri şi au o singură faţă. Mai ţineţi minte aceste rânduri dintr-o miniatură de Spiridon Vangheli: „Rodico, ia ce-i bine! Când eu îs lângă tine, atunci şi tu eşti lângă mine!” Guguţă, care din chiar anul naşterii sale călătoreşte peste mări şi ţări, contribuind ca nimeni altul la „ieşirea in lume” a basarabenilor, este un adevărat ministru de externe al literaturii noastre. Un Guguţă sau un Tom Sawyer au făcut şi fac pentru apropierea dintre oameni şi ţări mai mult decât unele capete încoronate… 

Vasile Romanciuc

–––––––––––––––––––––––––––––

Vangheli este un scriitor cu o rară imaginaţie. El stăpâneşte la perfecţie tot ce aparţine logicii şi psihologiei copilului. Imaginile lui sunt foarte plastice, fiindcă sunt fireşti copilului. …Îndemnaţi-l pe Spiridon Vangheli să mai scrie asemenea povestiri, să scrie romane fantastice, de aventuri. El e aproape unicul literat la noi în stare să le ridice, aceste genuri, la rangul de artă. 

George Meniuc

–––––––––––––––––––––––––––––

Prozatorul are fantezie, are o limbă frumoasă şi umor de bună calitate. Spiridon Vangheli e un scriitor din familia nobilă a lui Ion Creangă ivit prin părţile Bălţilor, acolo unde miturile vechii lumi rurale luptă cu tragediile unei istorii sălbatice. 

Eugen Simion

–––––––––––––––––––––––––––––

Sunt scriitori emblematici, fără de care nu ne putem imagina existența popoarelor în care s-au născut. Care se identifică cu spiritul celor din care provin, dar care duc mai departe și toarnă în forme cu totul noi modul de gândire și de expresie al acestora. Spiridon Vangheli a fost unul dintre acești scriitori-simbol, care luminează până departe limba și cultura poporului în care s-au născut. Poporul român, indiferent de locul în care trăiește, nu a avut niciodată un scriitor de literatură pentru copii atât de cunoscut și de apreciat în lumea întreagă. Niciun alt personaj creat de un scriitor român nu a fost atât de cunoscut și de prețuit precum Guguță, copilul din Trei Iezi pus mereu pe isprăvi.

          Petre Crăciun

–––––––––––––––––––––––––––––

Guguță a devenit un simbol atât de puternic încât micii cititori îi scriau autorului scrisori impresionante: „Guguță trăiește? Dacă trăiește, spune-i să-mi scrie scrisoare”. Oricum vor evolua paradigmele literare, aceste pagini nu-și vor pierde farmecul, iar aventurile lui Guguță nu pot să-i lase indiferenți nici pe copiii epocii digitale. Sunt sigur că, în anii ce vin, despre Spiridon Vangheli se vor scrie pagini de neuitat, care ne vor ajuta să-i cunoaștem mai bine viața și opera.

Claudia Partole

…El a adunat pulberea de aur a limbii române, atâta cât a mai rămas în Basarabia sovietizată cu forța, și a făurit din această pulbere un trandafir de aur pe care l-a dăruit tuturor copiilor. Tatăl lui Guguță a avut o copilărie de poveste, născându-se și trăind la începuturi într-o Românie întregită – Patria tuturor românilor. De acolo izvorăște acea lumină, acea larghețe sufletească și dorința de a le împărtăși și altora din fagurele de miere al copilăriei sale.

Ion Ungureanu

–––––––––––––––––––––––––––––

Naratorul şi poetul dispune de o imaginaţie prodigioasă, de o inventivitate epică extraordinară, de un simţ al compoziţiei, de un dar al istorisirii vrednice de povestitorii moldoveni de frunte care ştiu să  nareze perfect vioiciunea şi gravitatea, umorul şi duioşia, descrierea încântătoare şi tensiunea dramatică, relatarea comică şi punctarea momentului tragic. 

Dumitru Micu

–––––––––––––––––––––––––––––

Ca atâtea personaje crengiene şi folclorice, Guguţă este uriaş prin capacitatea sa de a inventa parabole în care faptul obişnuit, cotidian, banal chiar, se pomeneşte hiperbolizat, încadrat într-o atmosferă basmică neverosimilă, dar absolut veridică. 

Ion Ciocanu

–––––––––––––––––––––––––––––

Sunt destule temeiuri pentru a susţine că lucrările lui Spiridon Vangheli au intrat definitiv în patrimoniul literaturii noastre, ocupând pe scara valorilor consacrate un loc de cinste. 

Eliza Botezatu 

–––––––––––––––––––––––––––––

Guguţă e la vârsta, când relaţiile cu oamenii, cu societatea treptat şi trainic înlocuiesc acel prim şi irepetabil contact, până la identificare, cu natura. 

Raisa Suveică

–––––––––––––––––––––––––––––

Ca să ne dăm mai bine seama de frumoasele calităţi ale lui Guguţă, o să vă spun o întâmplare din viaţa mea. Era în 1954. Nereuşind la examenele ce le susţinusem la Kiev la Institutul de pictură, întârziat deja, apărusem şi eu la Institutul „Ion Creangă” din Chişinău. Avusem însă norocul să dau peste Spiridon Vangheli, care pe atunci era student la „Ion Creangă”. Şi iată că cel care avea să-l scrie pe Guguţă, mă luă frumuşel de mână şi mă duse la comisia de examinare şi la insistenţa dumisale, în două zile, am susţinut examenele de admitere. Astfel, mulţumită lui Spiridon Vangheli, am ajuns şi eu student în anul acela. Iar mai târziu, tot graţie lui, am intrat în atmosfera cenaclului literar de la institut pe care îl dirija inimosul, prietenosul şi îngăduitorul, tânăr pe atunci şi el scriitor, Spiridon Vangheli. Desigur, fericitul şi faimosul personaj al literaturii noastre pentru copii, Guguţă, n-a putut să fie al nimănui altuia, decât al lui Spiridon Vangheli, aşa cum acest mare har artistic îi aparţine numai lui Vangheli. 

Gheorghe Vodă

–––––––––––––––––––––––––––––

Am avut zeci şi sute de ocazii de a mă întâlni cu elevii din diferite sate ale republicii noastre. Şi trebuie să recunosc cu bucurie (pentru Vangheli şi pentru noi toţi): cărţile şi eroii domniei sale se bucură de o largă popularitate; Guguţă, Ciuboţel şi alte personaje create de fantezia sa şi-au găsit viză de reşedinţă în toate satele şi oraşele Moldovei, ba încă şi mult dincolo peste hotarele ei. 

Petru Cărare

–––––––––––––––––––––––––––––

Orele de inspiraţie ale lui Spiridon Vangheli poartă numele eroilor săi. El a reuşit să picure peste lumea văzută şi cea nevăzută a eroilor săi un strop din copilăria eternă. 

Victor Prohin

–––––––––––––––––––––––––––––

Spiridon Vangheli a reușit să construiască un univers propriu în care a redat sufletul copiilor și, implicit, al neamului nostru. Și această reușită se datorează originalității și naturaleței personajelor sale, care au putut evita, într-un fel sau altul, filtrul ideologic al acelor vremuri. ***

Spiridon Vangheli ştie să surprindă viziunea copilului în procesul de cunoaştere a lumii. De aici şi forţa emotivă a scrisului său… Opera lui Vangheli e bine cunoscută pe toate continentele. E un lucru rar pentru o literatură mică scrisă într-o limbă care nu e de circulaţie universală. 

Vladimir Beşleagă

Sunt destule temeiuri pentru a susţine că lucrările lui Spiridon Vangheli au intrat definitiv în patrimoniul literaturii noastre, ocupând pe scara valorilor consacrate un loc de cinste. 

Eliza Botezatu 

–––––––––––––––––––––––––––––

La marginea unui imperiu, într-o colonie, trăia un mare magician. Magicianul acesta adora copiii şi, pentru că realitatea era cenuşie şi mohorâtă, el hotărî să creeze o altă lume: una mai veselă, mai bună şi mai frumoasă în care, odată intraţi, omuleţii să se simtă acolo ca de când lumea, bucurându-se din plin de minunea cea mare, care nu se mai repetă – copilăria. …e bunul vrăjitor Spiridon Vangheli, scriitorul care a demonstrat că şi într-o provincie se poate face literatură – Literatură cu literă mare. 

Sergiu Cucuietu

–––––––––––––––––––––––––––––

Copiii acceptă imediat acest joc, mai mult vesel, şi intră bucuroşi în el. Mai departe, însă, de talentul scriitorului depinde: va ştie el ori nu să prefacă jocul în realitate, să treacă de la fantastic la viaţă, de la convenţional la adevărul absolut. Spiridon Vangheli ştie s-o facă, e un maestru. Guguţă acum e un voinic din basme săritor la nevoie, acum e băieţelul care abia se vede de sub căciulă, bun să se ducă la culcare. Cu câtă părtinire va citi copilul cartea! Doar autorul vede cu ochii lui şi vorbeşte în limba sa. 

Igor Moteaşov, Moscova

–––––––––––––––––––––––––––––

Vangheli e de neîntrecut în fantezie, el reface lumea care îl înconjoară, o reface nostim, cu umor, ciudat, într-atât de ciudat, că nu pentru prima oară eu îl numesc Lewis Carrol al Moldovei. Dar o face după o bună lege a dreptăţii, unde nu e înjosită demnitatea nimănui, iar dacă şi suferă careva, apoi e răsplătit cu vârf şi îndesat, e o lume unde respiră liber şi omul şi „frunza verde”, pentru că nimănui nu i se ia dreptul de a respira cu toată gura. Într-un cuvânt, o lume cu totul opusă aceleia, pe care ne-am croit-o noi, adulţii, atât de neinspirat. *** 

În „Steaua lui Ciuboţel” autorul a deschis încă o supapă a fanteziei şi a sufletului său: această carte e foarte aproape de copii, nu mai puţin decât „Guguţă” şi „Coliba albastră”, dar ea are, totodată, mai multe tangenţe cu adulţii, ba chiar şi cu cei care sunt cărunţi de acum. În „Steaua lui Ciuboţel” e uimitoare poezia ritualului, rânduielii şi a armoniei vieţii rurale – poezie minunată prin nostalgia ei. E o nostalgie dublă: după copilăria, care s-a dus şi poezia vieţii rurale, care se duce. *** 

Cartea aceasta e plină de haz şi, totodată, e o carte foarte serioasă. Cred că „Pantalonia” e apogeul scriitorului. Ea concentrează ce a avut scriitorul mai bun în celelalte cărţi, împlinind şi desăvârşind pânza operelor sale cunoscute şi îndrăgite pe toate meridianele. „Pantalonia” e COSMOSUL autorului (şi, desigur, al neamului său) – a cărui respiraţie am simţit-o încă demult, când m-a uimit forţa inexplicabilă şi misterioasă a Mioriţei. 

Stanislav Rassadin, Moscova

–––––––––––––––––––––––––––––

Nu demult am avut norocul să ilustrez cartea „Întâlniri cu Guguţă”. După ani şi ani de lucru ca grafician, pentru prima oară ilustrarea unei cărţi mi-a produs o adevărată plăcere… Pentru Guguţă am o dragoste aparte. 

Trina Schart Hyman, New York, SUA

–––––––––––––––––––––––––––––

Ingenios, Guguţă te cucereşte de la primul contact cu el, ba uneori îl ajuţi chiar să te biruie… Prin isprăvile sale Guguţă a devenit popular în Cehia, cartea fiind reeditată! *** 

„Pantalonia” m-a captivat. Autorul lui Guguţă vine cu o altă carte celebră. Câtă lumină, umor şi înţelepciune în aceşti adulţi năstruşnici din „Pantalonia”, în care dăinuie copilul! Demult n-am citit o scriere unde să fie atât de puternic sentimentul de îngemănare a omului cu natura. Ca de aer, avem nevoie de asemenea cărţi. 

Jaroslava Slukova, Praga, Cehia

–––––––––––––––––––––––––––––

De la bun început mi-am dat seama că Guguţă va ajunge departe. Ce poate fi mai ademenitor decât să câştigi mereu războaiele cu cei adulţi? Iată de ce copiii îl vor apăra pururi pe Guguţă şi vor merge cu el pretutindeni. 

Enno Raud, Tallin, Estonia

–––––––––––––––––––––––––––––

Am citit cu mult interes povestirile despre Guguţă, acest mic român cu suflet mare. Îmi plac subiectele nuvelelor cu iz românesc şi felul de a povesti al autorului – o limbă simplă, dar plastică şi bogată în culori. 

Gottfried Preussler, Germania 

–––––––––––––––––––––––––––––

Talentul poetic luminos al lui Spiridon Vangheli a creat un nou erou – Ciuboţel. El are, fără îndoială, toate şansele să fie inclus, ca şi Guguţă, în familia eroilor îndrăgiţi de copii. În cartea „Steaua lui Ciuboţel”, ca într-o veritabilă operă de artă, chinurile creatorului nu se văd.

 Gela Georgieva, Sofia, Bulgaria 

–––––––––––––––––––––––––––––

Guguţă e un veritabil român prin viziunea, gândurile şi sentimentele sale. În el, totodată, se regăsesc copiii de pe tot globul. Naţionalul şi universalul se împletesc de minune în această fermecătoare carte, care nu mai e a lui Vangheli, ci a literaturii universale. 

Ulla-Liisa Heine, Helsinki, Finlanda 

–––––––––––––––––––––––––––––

Acest condei e de o sensibilitate rară. Vangheli face o literatură mare pentru cei mici. 

Dursan Singh, Delhi, India 

–––––––––––––––––––––––––––––

Citindu-l pe „Guguţă”, m-am convins că e vorba de o carte care conţine adevărate valori umane… A-i convinge pe copii că ei au o mare datorie faţă de societate – nu e o problemă dintre cele uşoare. Autorul însă o rezolvă fundamental – e o literatură de înaltă ţinută artistică. 

Leo Fonseca, Colombo, Sri Lanca 

–––––––––––––––––––––––––––––

Am tradus cartea „Isprăvile lui Guguţă” dintr-o răsuflare. Nu aveam niciun pic de îndoială că Guguţă va deveni eroul îndrăgit al copiilor unguri. Mai apoi n-am rezistat ispitei şi am tradus în limba maghiară şi aventurile lui Ciuboţel. În aceşti ani, ca scriitor, am fost influenţat mult de creaţia lui Spiridon Vangheli. Proza renumitului scriitor din Basarabia nu e altceva decât întruchiparea celei mai veritabile poezii… 

Istvan Petrovatz, Budapesta, Ungaria 

–––––––––––––––––––––––––––––

Am tradus mulţi autori celebri pentru copii, dar Guguţă e un caz aparte. Curios lucru, un copil născut în Basarabia mă reîntoarce pe mine, chinezul, în propria mea copilărie şi-mi descoperă subtilităţi pe care le-am uitat de mult, dar le-am trăit aici, departe, în China. E o artă pe care o stăpânesc numai adevăraţii scriitori. 

Wei Wei, Shanghai, China

–––––––––––––––––––––––––––––

Mă încântă acea mare libertate, pe care i-o dă lui Guguţă şi Ciuboţel autorul. De aici vine vigoarea şi originalitatea lor. Ei refac lumea după bunul lor plac, aducând-o la armonie. Eroii lui Vangheli au ceva din firescul şi înţelepciunea naturii. 

Chiyomi Shibuya, Tokyo, Japonia

–––––––––––––––––––––––––––––

…Ce băieţel minunat e Guguţă! Am tradus imediat această carte în limba japoneză şi am citit-o mai întâi fiicelor mele. Ele l-au îndrăgit pe Guguţă ca pe un frăţior… Aş vrea să văd ţara unde s-a născut Guguţă. *** 

Am avut norocul să mă întâlnesc cu autorul lui Guguţă. La Tokyo Vangheli era foarte ocupat. Într-o zi, totuşi, a găsit timp să viziteze Palatul Copilului din capitala Japoniei. O, cu câtă căldură l-au întâlnit copiii japonezi! Când i-a văzut adunaţi în jurul său, i s-a luminat faţa. El nu ştia un cuvânt în japoneză, dar imediat s-a împrietenit cu dânşii. O prestigioasă editură din Tokyo („Fucuincan-setan”) m-a rugat să-l învăţ şi pe Ciuboţel limba japoneză. Am făcut-o cu plăcere. E o mare onoare pentru mine să traduc din creaţia acestui minunat scriitor. La Tokyo Spiridon Vangheli mi-a dezvăluit principiul său: „îmi scriu cartea cum ai ţese un covor…” De la Răsăritul Depărtat eu urmăresc şi voi urmări cu interes şi dragoste cum îşi continuă drumul de creaţie autorul lui Guguţă. 

Sayaka Matsuya, Tokyo, Japonia